Posted in Ipostaze, Verba volant...

Noapte tulburătoare

ea9cbebe976959ec87cc571832ed70ed--night-lights-city-lights

Am condus-o acasă de la Fantasio, era o noapte propice dezvăluirilor și apropierilor smintite, că altfel nu le pot numi, așa dezaprobatoare cum m-a întâmpinat. Lună plină, briză tulburătoare, o stare de bine indusă de piesa de teatru bine interpretată, îmi venea să dansez pe stradă. Nu venisem cu mașina, dar cine avea nevoie să fie motorizat într-o noapte așa miraculoasă? Râdea și se purta ca un copil. Lăsase garda jos pentru prima oară de când eram împreună. O provocasem să meargă în linie dreaptă, tachinând-o că nu e capabilă după cele două-trei cocktail-uri manhattan (dar cine le-a numărat?!) comandate în barul de vis-à-vis, până să înceapă spectacolul. Se împotmolea, o lua de la capăt, râdea zgomotos, tot aplecându-se să vadă mai de aproape banda din mijlocul șoselei necirculate la acea oră și dând vina pe vospeaua precară. În tot acest timp eu o priveam amuzat fără să-mi iau ochii de pe ea. Rochia de vară avea viață proprie sub adierea vântului și-i mângâia formele desfătătoare. La un moment dat s-a descălțat. Mi-a întins cu solemnitate pretinsă pantofii cu toc înalt, concepuți dintr-o piele foarte fină de un roz palid. ”I-ai, din cauza lor nu pot merge drept. Să te văd pe tine cum mergi cu ei!” I-am desprins din mână și am lăsat-o să-și continue mersul împleticit de râs care o făcea să depășească într-una linia albă și continuă. O priveam și nu-mi venea să cred. Feea mea se preta la imaturitate și straniul ei comportament mă sedusese definitiv. Am alergat în urma ei o vreme urmărind jocul nebun cu interes și, când am prins-o din urmă, cu mâna rămasă liberă, am tras-o cu fermitate înspre mine. În cealaltă țineam de backstrap-urile delicate încalțările care doar așa, în simpla lor goliciune, erau o odă a senzualității. Râsul i-a înghețat pe buze, dar asta nu m-a temperat. Atingerea n-am cum s-o uit prea repede. A fost percutantă. S-a retras prea repede pentru a o celebra în toată splendoarea ei, dar am observat că ochii i-au scânteiat de furie nestăvilită pentru o secundă. M-a împins trufașă cu vârful degetelor și, pe când mă aflam la o distanță considerabilă, m-a avertizat. ”Să nu mai faci asta!” Am simțit o vagă ură în voce. ”Nu acum, oricum…”, a adăugat îmblânzită apoi.

Secvență din a doua povestire ce va vedea lumina zilei în curând.

Foto: Pinterest.

Advertisements

4 thoughts on “Noapte tulburătoare

    1. Multumesc mult, draga mea! Un 2019 cu noroc si reusite! Ma adun din toate partile in care am cam fost imprastiata in ultimele saptamani si ma reapuc de scris.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s